Invata-ne frate Branham

Branham spune cum in mai multe ocazii mai multe grupuri de crestini, banuiesc ca majoritatea penticostali au venit la el, considerandu-l, mentorul si omul lui Dumnezeu care ii poate invata lucruri cu privire la daruri si slujiri din Biserica.

"Multi imi spun: "Invata-ne frate Branham cum sa primim daruri si orice Dumnezeu are pentru noi sa putem sluji mai mult" dar eu le spun: "Voi nu stiti ABC-ul si vreti algebra".

Ce ne mai placea cand Branham dadea replici si inchidea gura altora. Ne facea sa ne simtim in siguranta intelepciunii sale. Dar recititi din nou si din nou. Nu vedeti nimic rau? Totul e ok ca profetul mondial sa aiba o asemenea atitudine?

Nu vedeti, deoarece cum am mai scris, urmasii mesajului nu isi folosesc propriul creier ci a lui Branham sau altul.

Oamenii aia au avut incredere ca Branham e capabil sa ii invete ceva care ii va ajuta sa fie mai buni slujitori, mai eficienti, cu mai mare impact, de mai mare succes. 

Dar Branham si de aceasta data confirma nevoia lui de control asupra oamenilor si de a-i domina.

Pe zi ce trece vad de fapt ca fiecare fraza "celebra" din mesaj si modul lui de gandi a fost sub orice critica, sub umanitate, si tradeaza un egoist si o mandrie mare. 

Acel "ABC" era de fapt dorinta lui ca ei sa faca cum vrea el cu privire la ceva lucruri sau idei si abia apoi el se va arata dispus sa ii invete. 

Adica el "nu sta de vorba cu niste abecedari repetenti." 

Cu alte cuvinte:

"Eu Branham nu va invat nimic pana nu credeti "samanta sarpelui", nu va invat nimic pana nu obligati femeile sa isi lase parul lung. Nu va invat nimic pana nu credeti Epocile. Nu va invat nimic pana nu poarta femeile voastre fuste lungi cu care sa mature pe jos. Nu va invat nimic pana nu faceti tot ce eu cred ca e corect...etc etc"

Iata o manipulare si un egoism destul de rautacios. Un lidership dominativ, controlativ, de joasa calitate. Un conducator obsedat si posedat de ideile lui nu de nevoile celorlalti. Asta ne arata Branham ca el este. Se poarta cu oamenii ca si cum ei nu merita nimic din partea lui, el "marele profet." Ca si cum darurile sau slujirea lor s-ar reduce la realitatea ideilor lui. 

Nu ma mir ca oamenii l-au parasit. Pretentiile lui de varf despre el, nu acopera realitatea despre el. 

"Smeritul" Branham a devenit un arogant constant de neegalat printre trezitorii anilor gloriosi de miscari puternice spirituale. 

Este probabil ca nu isi dadea seama total ce face? Nu stiu ce sa spun. La modul in care vorbea in anii 50, ai zice ca acum e cu totul un alt Branham. Unul negativist si respingator, deloc interesat de altii ci doar de consolidarea "slujbei sale".

Totusi, lua zeciuiala, era in functie si slujba, era de datoria lui si ca lider si ca mentor sa ajute pe altii. Actionand in acest mod, dar s-a dat de gol ca era dezinteresat. Nu si-a inteles datoria si responsabilitatea asupra a ceea ce avea el ca daruri, slujba in viata lui. 

Goethe  a spus: "Incearca sa-ti faci datoria si vei afla indata cine esti." 

Branham a crezut probabil ca darul de vindecare divin si alte abilitati, sunt toate proprietatea lui personala, nu a lui Dumnezeu, si el nu impartaseste si altora -unor "pui de gaina din curtea gainilor" cum ii numea- secrete pentru o slujire de succes. 

(El ii vultur frate, nu se coboara el jos la niste gaini-analfabeti care nu stiu nici ABC, dar vor algebra. AAAAmin. :)))

Acum ii admir pe aceia si il desconsider pe Branham, deoarece abia acum inteleg ce inseamna cu adevarat atitudinea lui respingatoare fata de ei. 

Ii admir pe aceia deoarece au vrut sa invete lucruri mari, in care credeau si multe auzite de la Branham, lucruri de "algebra". Si faptul ca au venit la el, arata respectul lor si recunoasterea fata de el, dar acolo ei s-au lovit de un zid, de un perete varuit egoist, manipulatoriu, pe nume Branham. 

S-au convins si ei ca Branham nu era chiar ce pretindea ca este. Cred ca nu le venea sa creada asa ceva.

Inainte eram fericiti ca si copiii aia prostuti, de replicile lui Branham date altora. Acum inteleg realitatea trista.

De ce sa invete el pe altii ceva bun cu adevarat si cu aplicare practica cand aceia il pot concura ulterior? Mai intai sa ii supuna. 

Observati ca liderii de la mesaj au mostenit de la Branham si atitudinea asta de a nu da valoare altora ci doar de a le impune ceva, si eventual dupa aceea mai stam de vorba. Cine se aseamana se aduna? Probabil.

Eu banuiesc ca nu avea nimic valoros ce sa ii invete. Nu stia nimic din "a invata." El stia foarte mult din "a pretinde" altora, a tipa si a urla, mai ales in ultimii lui ani. 

Avea un stil ferm, hotarat, clar de a spune altora ca "trebuie" sa fie semne si minuni in adunare. Asta am auzit-o cu totii de mii de ori de la el. 

Dar nu am auzit nici macar o singura data sa invete oamenii si "cum" sa faca sa obtina "semne si minuni."

Apost. Pavel spune sa umblam sa cautam darurile noastre, ba inca zice ca "dupa cele mai bune". 

Deci este corect sa fim interesati cum putem dezvolta si gasi metode prin care sa scoatem cat mai bine in evidenta ceea ce a pus Dumnezeu in noi si de a sluji cu acel lucru, de a-l darui altor oameni. 

Un sfat bun pe care le putea da Branham ca slujitor, era ca ei sa incerce sa traiasca mereu in sfintenie daca vor sa slujeasca cu daruri "supranaturale" si vor sa invete sa practice tot ce el ii va invata. Asta da, asta ar fi corect si intelept din partea lui Branham. Dar nu o impunere, nu control, nu manipulare, frate.

Succesul slujirii sau manifestarii chemarii personale consta in a descoperi si creste cat mai mult darul tau, abilitatile tale. Dumnezeu nu lucreaza decat pe masura credintei.

Si cu cat ai succes mai mare cu atat dovedeste ca esti serios in chemarea ta si muncesti. Iti multiplici talantii cu succes facand asta. 

Cand vedeti oameni de succes nu mai ii urati si dispretuiti. Ei lucreaza cu talantii lor si ei nu au nevoie de aprobarea lui Branham. Iar daca vor gresi vreodata ceva este intre ei si stapanul lor.

Daca Branham stia ceva si era un pic intelept, programa adunari, nu musai de predicare, ci de invatatura practica, un workshop, un atelier de lucru, cum spunem noi astazi, si acolo incepea sa ii invete ABC de la baza, si pana la ce era necesar. Dar pentru Branham, "ABC"-ul insemna sa preia controlul lui asupra lor si sa le impuna ce vrea el. Sa le impuna modul lui personal de a vedea credinta si viata. 

Ba daca chiar vroia, era ocazia perfecta sa isi expuna parerea lui cu privire la tinuta femeii, Epoci si alte lucruri pe care Branham le vedea diferit. 

Asa a ratat ocazia!!!!!

A ratat ocazia de a-i invata ce vroiau ei, si de a vorbi putin si despre convingerile lui, dar nu intr-o atmosfera de tipete din amvon, ci intr-un mod mai apropiat, mai amical, in spirit fratesc, nu de pe o pozitie de "profetul epocii".

Dar pentru ca era setat pe negativ, nu putea face asa ceva deoarece din universul lui personal, nu se poate observa aceasta posibilitate pozitiva, frumoasa de castig win-win, adica sa aiba toti de castigat, inclusiv el. 

Un om setat negativ traieste in intunerec unde nu exista varianta asta contructiva, pozitiva. (Si asta dupa ce chiar el in "Infierea" spusese ca "un om sa nu fie niciodata negativ". Cat haos. Nu isi credea propriul mesaj si nu il punea in practica.)

De ex. Branham ca setat permanent pe negativ, mereu a tipat impotriva parului scurt la femei si a aratat mii de ore, ce urat e si ce pacat e asta, samd. Dar el niciodata in predicile sale nu a aratat frumusetea, nobletea si feminitatea unei femei cu parul lung. Nu putea. Acum il inteleg. Nu avea cum. Voi incerca sa nu il mai judec aspru. 

El nu vedea adevarul, ci traia propria lui "realitate" eronata, Abel a spus ceva frumos despre asta. De aceea la anumite intervale de ani vedem ca Branham "se pocaieste" in public ca a acuzat pe altii, ca a judecat oamenii, ca a urat femeile, ca nu i-a iubit ci i-a condamnat. Dar dupa un timp scurt de "dulceata" devine din nou toxic si mult mai rau. 

Sa spui ca ai avut un "duh rau" in public, cand ai acuzat pe altii, iar la 5 ani dupa aceea sa predici in mod special ACUZATIA, pe aceeasi directie, dovedeste o instabilitate la orice nivel.

Branham nu mai iubea slujba lui, nu mai era in spiritul de slujire destul de bun in ani 50 si de succes. Nu mai iubea oamenii incat sa lupte sa ii scoata din mana satanei ci ii acuza, ca sunt in mana satanei, sa o luam in felul asta.

Si-a pierdut finetea aceea de lider, de gentleman, de crestin asertiv, slujitor, cald. Branham nu mai traia cu lepadare de sine, specifica slujitorului Domnului... dimpotriva, la polul opus el tot cu pretentii absurde ca "el e ingerul",  "el e profetul" si toti sa creada "mesajul lui"....ce jenant.

Pacatosii erau o scarba pentru el, nu un teren de lucru ca evanghelist. Crestinii din alte culte erau pierduti si rai si falsi, nu erau cei pentru care Domnul a platit si s-a impacat cu ei prin Cruce.

"Frate Branham, ce s-a intamplat cu tine?" a fost cea mai folosita intrebare pentru el de la toti apropiatii lui.

Branham nu arata publicului frumusetea unui lucru pe care oamenii sa il doreasca, sa cugete, sa caute, ci el proiecta uratenia a ceea ce el vedea si avea in el. 

Cat de urat vedea el acel lucru, acea "uratenie" o proiecta audientei. Cat de mult ura el o femeie tunsa scurt, atat de mult scotea ura aia pe gura. (si cand te gandesti ca Biblia nu spune nicaieri ca e pacat ca ea sa se tunda. Spune ca e rusine, dar aia e cu totul altceva si din alt motiv. nu insist pe acest subiect.)

Branham avea un suflet intunecat. Spiritul ii era mai diferit, mai bun uneori, dar sufletul ii era in inchisoare si proiecta de acolo lucruri negative in exterior. 

Uite asa Branham, un neintelept, un neprofet, un neslujitor, si-a ingropat talantul in pamantul propriei lui mandrii, rautati si ignorante refuzand sa ajute, daca nu poate si controla vietile acelora.

INCREDIBIL! BRANHAM A REFUZAT SA AJUTE ALTI CREDINCIOSI SI SLUJITORI SA DEVINA MAI BUNI, DOAR PENTRU CA ACEIA NU VEDEAU UNELE LUCRURI CA SI EL!

De aceea si-a creat el povestea cu "micuta Mireasa". 
Aceia sunt oamenii care i-au acceptat manipularea emotionala, neconditionat. Pentru ei orice spune el e corect chiar daca minte, plagiaza, insala, exagereaza, e nesincer, e fals, e contradictoriu, vorbeste impotriva Cuvantului...etc.

A invatat ABC-ul pe "micuta Mireasa" dar i-a lasat in plop vis a vis de algebra, acestia fiind complet fara lucruri "supranaturale" in mijlocul lor, nici dupa 60 de ani de la moartea lui Branham. Teapa!

Reiau si comentariu recent si il dezvolt un pic in aceasta tema.

Virtutile din piramida sunt o iluzie cum Branham le-a predicat deoarece in Biblie spune sa UNITI ceea ce aveti deja dar Branham a predicat "ca trebuie sa le avem". 

Nu e fundamental gresit nici asta decat atunci cand dupa 3 h 30 de predica nu ai spus decat ca "trebuie" sa le avem si nu ai spus nici un cuvant despre "cum" le obtinem in viata, de ex. "dragostea de frati si iubirea de oameni".

Vedem iarasi ceva extrem de grav la Branham, lucru care il descalifica si ca predicator. 

Ascultati sau cititi la intamplare orice predica si urmariti daca in ce spune, ce vorbeste ne si spune "cum" sa obtinem ceea ce el spune ca "trebuie" sa avem in viata noastra. NICIODATA. 

Branham este gresit si ca predicator. 

Bine a zis cand tot timpul zicea: "eu nu sunt un predicator". 

Mesajele lui sunt goale de esenta, de continut, dar pline de cereri, de pretentii catre audienta. Mesajele lui ne impresioneaza daca nu avem o cultura inainte de a le citii. Ne emotioneaza, ne impresioneaza dar nu ne transforma.

De ex. cand spune timp de 40-50 de minute de spre faptul ca "trebuie sa avem iubire" de fapt el incearca sa convinga audienta ca ei "trebuie sa aiba iubire" ca si cum ei nu stiu ca trebuie, sau ei nu cred asa ceva si el vine cu un mesaj pentru a-i convinge ca "trebuie sa aiba iubire" dar in realitate niciodata nu asta a fost problema audientei. 

IN SCHIMB EL NU SPUNE NICIODATA NICI UN CUVANT SAU VREO IDEE DESPRE CUM AUDIENTA POATE OBTINE CRESTEREA IUBIRII SAU ALTOR CALITATI ORI VIRTUTI.

Nu spune niciodata. Care e planul? Care este solutia la dorinta noastra de a avea rabdare, infranare, iubire etc. El spune doar "trebuie sa avem" aia, aia si aialalta. 

Hei omule, este o onoare ca sa vina oameni sa iti ceara sa le fii mentor si sa ii inveti. Dar Branham nu intelegea asta. Era un catar incapatanat si rautacios.

"Invata-ne frate Branham, nu mai tipa atata la noi. Invata-ne frate Branham, nu mai urla atata. Invata-ne frate Branham, nu ne mai pretinde atatea. Invata-ne frate Branham. Invata-ne frate Branham. Nu ne tot spune ca "trebuie" sa avem botezul cu Duhul Sfant, spune-ne cum sa il primim....etc etc"

Ca metafora vorbesc  el era ca un barbat care isi incalzea bine femeia in pat, o excita puternic si pe cand sa treaca la faza practica si esentiala, o lasa singura si pleaca. 

El a convins-o doar ca "trebuie" si ca se "poate", dar neaplicand nimic in mod pragmatic.

Urmasii mesajului sunt, ca simbol, ca si femeia asta, in opinia mea. 

Branham ne-a starnit imaginatia si dorinta dupa supranatural si putere de creatie si multe alte lucruri pe care "Mireasa trebuie sa le aiba", dar el a plecat, lasand in urma oameni sinceri care l-au crezut, iubit si sustinut, dar care isi traiesc de zeci de ani dezamagiri profunde pretutindeni in jurul lumii, descoperind ca de fapt mesajul este un fals, o minciuna, dar contine si multa ura, rautate si control.

Si la adunarile de la 7 tunete mereu se spune asta despre virtuti dar acum realizez ca era apa de ploaie entuziasta, repetarea unor "trebuie" fara ca ulterior sa inveti si "cum" nu duce nicaieri. Sunt motivator, stiu importanta motivatiei si cred in ea, dar ea trebuie urmata de un plan concret mai ales daca predici ore intregi.

Domnul Isus a zis predicati, dar apoi a zis si: INVATATI-I TOT CE V-AM PORUNCIT. 

Scoala biblica, seminar biblic, studiul biblic in grup, personal, este esentiala pentru stabilirea unei baze sanatoase a cunoasterii ABC-ului Scripturii. Nu doctrinal neaparat ma refer, ci ca mesaj de baza al continutului Scripturilor. Care este esenta Scripturii? Care este mesajul de baza al mantuirii noastre? Dar si doctrinal ca mesaj Evanghelic trebuie sa stim baza. Nu trebuie sa stim "toate tainele" cum Branham ne-a mintit, in schimb trebuie sa punem in practica tot ce cunoastem.

Adunarile de la mesaj au o grava deficienta mostenita de la Branham. Incapacitatea organizarii, studiului si introducerea de solutii practice la toate cerintele biblice pentru Biserica si ale provocarilor existente in adunare si viata credinciosilor.

Daca noi am fi avut ABC-ul Scripturii, Branham nu ne putea insela. Eventual retineam ce era bun si aplicabil noua personal.

John Maxwell spune un lucru intelept:

"Semnele unui lider se vad in viata lui ca si crestere si evolutie. Semnele unui lider adevarat se vad si in vietile celor pe care ii conduce".

Semnele lidershipului lui Branham ar fi fost diferite. Ce ne-ar spune si noua daca i-am cere ceva ca acei oameni? 

Eu cred ca dorinta subconstienta sau nespusa a multora dintre noi, a fost cam asa: 

Invata-ne frate Branham cum sa crestem sa pastram familiile si adunarile impreuna.

Invata-ne frate Branham ca prin credinta in Jertfa Lui suntem facuti chiar si desavarsiti, nu doar mantuiti.

Invata-ne frate Branham ca nimeni nu poate inlocui Evanghelia si puterea Sangelui Mielului Injunghiat. 

Invata-ne frate Branham sa nu ne uram chiar daca suntem putin diferiti unul de altul.

Invata-ne frate Branham sa fim rabdatori si calzi unii cu altii.

Invata-ne frate Branham sa ne iertam unii pe altii.

Invata-ne frate Branham ce inseamna aia: "dragoste de frati si iubirea de oameni" cu adevarat?

Invata-ne frate Branham sa fim interesati de propasirea reala si binele tuturor credinciosilor din adunare.

Invata-ne frate Branham sa fim buni si sa avem un impact pozitiv in familie, in societate, in comunitate.

Invata-ne frate Branham sa cautam intelepciunea mai mult decat aurul si priceperea decat argintul.

Invata-ne frate Branham sa putem exprima iubirea lui Cristos si pentru cei rai si cei pacatosi si sa ne pastram integritatea.

Invata-ne frate Branham ca femeia este o fiinta extraordinara, sensibila, speciala, modelata de insusi mana Creatorului, in mod special pentru fericirea barbatului.

Invata-ne frate Branham ca femeile chiar mai slabe, sunt totusi SLAVA noastra, si nu galeti de gunoi.

Invata-ne frate Branham sa umblam plini de Duhul Sfant smeriti in relatia cu oamenii. 

Invata-ne frate Branham sa ramanem sensibili in fata suferintelor altor oameni.

Invata-ne frate Branham sa ne putem corecta mereu, sa nu facem urat ca si caprele, ca si catarii.

Invata-ne frate Branham ca suntem valorosi prin El si ca viata noastra are un destin glorios.

Invata-ne frate Branham, ca si apos. Pavel pe ai lui, ca daca tu insuti vei veni dupa un timp cu o alta Evanghelie, SA NU TE CREDEM, ci sa te respingem.

Invata-ne frate Branham ca suntem "obligati" sa ne multiplicam talantii sa nu ramanem de rusine.

Invata-ne frate Branham sa ajutam pe altii sa aiba succes fara sa fim invidiosi.

Invata-ne frate Branham sa avem curajul sa ne rugam pentru altii, sa miscam societatea prin puterea Evangheliei.

Invata-ne frate Branham sa nu judecam pe cel care trece prin greu ci sa il ajutam pana biruie.

Invata-ne frate Branham ca robul Domnului nu trebuie sa se certe; ci sa fie bland cu toti, plin de ingaduinta rabdatoare, sa indrepte cu blandete pe potrivnici.

Invata-ne frate Branham, aminteste-ne mereu ca:

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

Invata-ne frate Branham ca Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. 3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Invata-ne frate Branham ca Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, 

Invata-ne frate Branham ca dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

Invata-ne frate Branham ca nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, 

Invata-ne frate Branham ca nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

Invata-ne frate Branham ca acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Invata-ne frate Branham ca Dragostea nu va pieri niciodată. 

Invata-ne frate Branham ca Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

Invata-ne frate Branham ca Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, 

Invata-ne frate Branham ca dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Ce ne-ar fi raspuns Branham? Ar fi raspuns ca si acelora? Foarte probabil ca da. Ar fi fost in continuare concentrat pe el si pe importanta slujbei lui de "inger", ca de obicei, si nu pe nevoile oamenilor. 

Acest tip de lidership descalifica orice lider sa conduca oamenii. Mai ales daca e si religios.

"Invata-ne frate Branham, nu mai tipa atata la noi" poate insemna mult mai multe pentru fiecare in parte. La lucruri pierdute ma refer. 

Eu ma opresc aici si va las in mainile propriei voastre dorinte si nevoi neimplinite de a fi fost invatat ceva in mesaj care ar fi facut mult mult bine in viata, familia si cariera voastra care nu s-a intamplat niciodata sau foarte rar. 

In schimb poate ati suferit si tacut, ati stiut ca ceva pierdeti, din cauza asta, dar nu ati putut explica deplin. 

Intre timp, multe trenuri pe care viata le-a oprit in statia de langa voi, si in care Dumnezeu a vrut sa urcati, le-ati pierdut...v-ati fi urcat poate...dar v-a fost teama...v-a fost teama...

Va urez succes si spor in tot ce invatati! 
Shalom tuturor.